Aromanii

"Posedat de dorinţa de a cuprinde cât mai mult din mirajul drumurilor care pleacă şi vin, ameninţat de destrămare şi pierdere de sine ca orice individ politrop, pe scena istoriei, aromânului i-a revenit rolul de a interpreta o infinitate de personaje, transparenţa şi simplitatea fiinţei sale interioare, dublată de o rară energie, suportând greutatea oricărei deghizări. Actoria lui nu poate fi judecată decât cu măsura artei mari, cea care obţine efecte maxime din mijloace modeste, acea actorie care face ca persoana personajului să devină mai vie decât persoana actorului" - Irina Nicolau

"Ce înţeleg eu din identitatea mea aromână? Elenitate nordică sau mai precis interpenetrare spirituală eleno-tracă, aventură macedoneană, elenism, Macedonia romană, Via Egnatia, Imperiul Roman de răsărit şi nostalgia imperială romană, spirit bizantin, ortodoxie şi latinitate (inclusiv limba latină), ştergerea chipului, jertfa, exilul şi catacomba. Aşadar o identitate mozaicată. În nici un caz elenitate pură, tracism pur, latinitate pură etc., cum înţeleg mulţi dintre compatrioţii mei. Identitatea mea aromână - o sinteză obscură şi o sumă de fricţiuni." - George Vrana. Fragment din eseul "Identitatea sau nostalgia nebunilor. 73 de gânduri despre identitate." Fragmentul de mai sus este gândul nr. 15 din textul citat anterior.

Evenimente

Consultați pagina de Evenimente pentru a afla detalii despre activitatea Societății Culturale Aromâne, manifestări la care a participat în colaborare cu alte organizații și evenimente în pregătire. Evenimente


Etnogeneza

De când Filip al doilea, rege al Macedoniei, a unit toate triburile de păstori din masivele Gramostea, Pind şi Rodopi, din teritoriile cuprinse între ţărmurile Mării Adriatice, Mării Egee, Mării Negre şi malurile sudice ale Dunării şi până la încheierea razboiului Balcanic din 1913 , când Macedonia a fost împărţită între Turcia, Grecia, Bulgaria, Serbia şi Albania, s-a format un popor purtător şi păstrător al volorilor civilizaţiilor elene, latine şi bizantine. Istoria balcanică, foarte săracă în dovezi istoriografice, a lăsat loc multor presupuneri lansându-se multe teorii, multe dintre ele influenţate politic. Majoritatea autorilor îi privesc pe aromâni ca fiind urmaşii romanizaţi ai vechilor traci sau iliri. De la ţărmul Mării Egee până la ţărmul Mării Adriatice, de la Lacul Ohrid, izvoarele Vardarului şi Munţii Rodopi şi până mai jos de Muntele Olimp "Elimb" ei sunt autohtoni. Evoluţia istorică, economică şi culturală a lor a fost foarte mult influenţată de relief, de geopolitica regiunii (interesele marilor puteri în zonă) şi de trăsăturile lor fizice şi morale. Mai multe detalii

Dictionar

Vorbitorii de armână se definesc ca aparţinând unui grup etno-lingvistic unitar. În mod tradiţional se diferenţiază în armân şi râmân. Remarcabila unitate a limbii armâne se poate explica prin istoria comună tuturor grupurilor de armâni. Şi după prima dislocare importantă de după anul 1760, după arderea Moscopolei şi a Gramostei, limba a rezistat influenţelor inerente ale altor limbi de contact. Acum acest nucleu comun există şi facilitează pentru bunii cunoscători ai limbii, comunicarea dintre grămosteni, pindeni şi fârşeroţi. În vocabularul limbii există cuvinte moştenite din latină, intrate din greacă şi împrumutate din turcă, slavă, albaneză. Această structură constituie o istorie prescurtată a limbii armâne.

Dicţionarul aromân al lui Tache Papahaghi, constituie un studiu amplu şi a rămas principala lucrare ce furnizează date de referinţă, multe nevalorificate. Sutsata pune la dispoziția tuturor celor interesați de limba aromână un dicționar aromân-român cu peste 25.000 de termeni.Răsfoiți dicționarul

Proverbe și zicători armânești

Adarã di hiru funii. Face din sfoară funie.
Lu voi ca neaua-n sinu. Mi-e drag ca zăpada în sân.
Sutili mãritã hutili. Zestrea mare mărită toantele.
Boulu s-leagã di coarni shi omlu di limbã. Boul îl legi de coarne şi pe om cu cuvântul dat. Mai multe zicale

Port traditional

Îmbinare perfectă între rafinament, eleganţă, sobrietate şi spirit practic, acesta este portul armânesc. Mediul de viaţă din zonele de relief muntoase precum şi faptul că preocuparea de bază era crescutul oilor şi materia primă folosită pentru îmbrăcăminte era lâna. Prelucrarea lânii se făcea în familie iar îmbrăcămintea se confecţiona din ţesături de către croitori (araftsa). Mai multe detalii

Obiceiuri armânești

Tradiţiile şi obiceiurile sunt un ansamblu de concepţii, de datini şi credinţe care se statornicesc istoriceşte în cadrul unor grupuri sociale sau naţionale şi care se transmit prin viu grai din generaţie în generaţie constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică. Obiceiurile străvechi au încărcături valorice şi semnificaţii profunde privind viaţa omului, a relaţiilor lui cu natura şi lumea înconjurătoare şi diverse aspecte ale rânduielii ei. Mai multe detalii