23 Mai - Ziua Nationala a Aromanilor

Text Iradea (Decret)

„Majestatea sa Imperială, sultanul, care în sentimentele sale de înaltă justiţie şi îngrijire părintească pentru popoarele sale, îşi întinde binefacerile şi favorurile sale asupra tuturor supuşilor săi credincioşi, fără deosebire de rasă, nici religiune, luând în consideraţie suplicele supuse, în timpul din urmă, la picioarele tronului imperial de către supuşii săi valahi, a binevoit să ordone că, în virtutea drepturilor civile, de care dânşii se bucură cu acelaşi titlu ca şi ceilalţi supuşi nemusulmani, comunităţile lor să desemneze pe muhtari (primari) conform cu regulamentele în vigoare; ca, după cum se practică pentru celelalte comunităţi, membrii valahi să fie deopotrivă admişi, după regulă, în consiliile administrative şi ca înlesniri să fie acordate de către autorităţile imperiale pentru profesori numiţi de către zisele comunităţi pentru inspectarea şcolilor şi îndeplinirea formalităţilor dictate de legile Imperiului pentru deschiderea noilor stabilimente şcolare. Această ordonanţă imperială a fost comunicată departamentelor respective pentru executarea ei.”

În numărul 4(21) 1988, pagina 180, redacţia revistei „Zborlu a Nostru” (Freiburg i. Br.,Germania; fondator Vasile Barba) propunea începerea unei discuţii pentru stabilirea zilei naţionale a aromânilor, înaintând ca variantă pentru această zi data de 21 sau 22 mai. Se motiva această propunere prin aceea că iradeaua din 9/22 mai, furniza o primă recunoaştere oficială a aromânilor ca naţiune aparte în Imperiul Otoman.

După părerea lui M.D.Peyfuss, deşi în redactarea iradelei „nu apărea noţiunea de millet, aromânilor le fuseseră aşadar recunoscute toate drepturile unui milet, cu excepţia aceleia de a avea un şef religios propriu”. Tot Peyfuss crede că recunoaşterea aromânilor ca naţionalitate distinctă nu se datora nici abilităţii diplomatice singulare a lui Al. Lahovary, nici intervenţiei Germaniei, ci unei acţiuni comune la care luaseră parte Germania, Italia, Austro-Ungaria şi Rusia, ca şi calculelor politice ale Porţii; acestea din urmă aveau în vedere, pe de o parte, loialitatea absolută a aromânilor cu sentimente naţionale, pe de alta, bunele relaţii cu Bucureştiul, a căror menţinere, ţinând seama de ce se petrecea cu Bulgaria era în interesul Turciei.

Câştigul enorm pe care l-a adus Iradeaua din 1905 este pe plan psihologic. Aromânii au înteles că nu mai pot da la nesfârşit vina pe alţii pentru situaţia în care se află; păstrarea specificităţii şi individualităţii lor, depinde numai de ei.

La 21 mai 1989 organizaţia „Fraţii Manaki” din Bitolia , împreună cu câţiva membri ai societăţii „Pitu Guli” din Skopje , au sărbătorit pentru prima dată, Ziua Naţională a aromânilor. Evenimentul s-a petrecut în cimitirul armânesc din Bitolia, acolo unde sunt îngropaţi Apostol Mărgărit şi Constantin Belimace.

În anul următor, s-a sărbătorit din nou la Bitolia Ziua Naţională în luna mai. Pe 9 decembrie 1990, s-a fondat „Liga Aromânilor din Macedonia”. Atunci s-au adoptat trei rezoluţii, dintre care una stabilea sărbătorirea Zilei Naţionale a aromânilor pe data de 23 mai, când Iradeaua a fost publicată şi, în aceeaşi zi, 10/23 mai, Abdurrahman, ministrul otoman al justiţiei şi cultelor, a făcut cunoscut acest document Patriarhului ecumenic de la Constantinopol, prin care se acorda aromânilor dreptul de a folosi limba în şcoală şi biserică şi dreptul de a fi reprezentaţi în administraţia locală.

Ziua de 23 mai s-a impus ca zi a aromânilor de pretutindeni , iar aromânii din Europa Occidentală, Australia, SUA au început să celebreze această zi.

În Romania, s-a sărbătorit prima dată în anul 1998, în cadru restrâns, la manifestările legate de înfiinţarea şcolii de la „Sfinţii Apostoli”. În anul următor, pentru prima dată la Constanţa, pe 28, mai s-a sărbătorit cu o participare numerosă, circa 800 de persoane. Din anul următor, Societatea Culturală Aromână a sărbătorit acest eveniment în fiecare an la Bucureşti până în 2006. De atunci , acest eveniment a fost organizat de Comunitatea Aromână, cu participarea aromânilor şi pentru aromâni.